Drumul Destinului...A Hiei Story...

Ok, am inceput un story despre Hiei...

Drumul Destinului...

Capitolul I:Provocarea...

~ FlashBack ~
’’Paseste usor pe o alee intalnind nemaivazutul…Ochii ei vad doar frica, simt pericolul iminent. Acesta se face simtit din adierea acelui vant ucigas. Fiorii ii cuprind obrajii. Se simte neputincioasa in fata luminii mortale si simte ca o invaluie o ameteala. Totul se petrece foarte repede, insa s-a facut simtita groaza ce i-a poruncit inimii sa bata tare in piept. Realizeaza ca totul a fost doar un vis si se intreaba daca acea alee exista in realitate si nu a fost doar un rod al imaginatiei sale…’’
~ End FlashBack ~

~ * * * ~

Baiatul se uita adanc in ochii fetei. Aceasta se opri la doar cativa pasi de el. Nu ii era teama desi privirea lui Hiei era ucigatoare.
’’Uite ce e, nu am chef de cearta asa ca ar fi mai bine sa faci pasi. Am fost aici inainte sa apari tu. Daca n-ai observat eram foarte bine, nu aveam nevoie de companie, deci, daca esti dragut, poti pleca acum.’’
’’Stii ca esti curajoasa?’’, zise Hiei zambind, ’’ar trebui sa-ti fie frica de mine. Obisnuiesc sa-i ucid pe cei care imi stau in cale.’’
Fata nu inceta a-l privi. Era seara, luna isi facuse aparitia pe cerul bogat in ’’monezi de argint’’. Luna, mireasa ce purta in continuu rochia ei alba, atat de curata si stralucitoare. Emana putina lumina dar era de ajuns pentru a le lumina chipurile si privirile lor serioase. Amandoi stateau pe malul marii privindu-se. Nici unul din ei nu ceda.
Dupa o clipa de tacere, fata schita un zambet fals si spuse :
’’Serios ? Sa vedem ce poti !’’
Hiei era pregatit, insa nu avea chef sa lupte si pentru asta o mai intreba inca o data :
’’Esti sigura ? Inca te mai poti retrage daca vrei.’’
’’Nu. N-am s-o fac.’’, raspunse fata cu o mare siguranta in voce. Pana si pe Hiei il cutremurase siguranta din vorbele ei. Parea neinfricata si gata de orice. Era la fel de incapatanata ca si el si nu vroia sa cedeze ca un om slab.
’’Cum vrei, eu te-am avertizat’’, zise Hiei indiferent.
Fata nu era mai inalta decat acesta. Vantul se juca usor printre firele de par rebele ale fetei de un roscat sters.Purta un kimono rosu, cu maneci scurte dar largi. Kimonoul nu-i trecea de genunchi, ba chiar era destul de scurt. Ochii ii erau mari, frumosi dar goi si lipsiti de sentimente ce probabil le-a avut dar le-a pierdut.Sentimente ce nu se vor mai intoarce, sau cel putin asa credea ea. Pielea-i era alba, avea un ten curat. Cu mana dreapta fixa sabia ce o purta la brau, in teaca neagra cu diferite modele. Numele fetei era Naomy Noyama.
’’Atunci, sa incepem !’’ exclama Naomy. Isi ingusta privirea, isi lua putin avant si se repezi asupra lui Hiei.


Va urma...

Acum, vreau sa va spun ca "am schimbat" un pic aspectul personajelor. Am gasit niste poze sa pun in evidenta ceea ce mie imi place la Hiei : Ochii...Asa ca uitati-l pe "noul" Hiei )
1. https://2img.net/h/i129.photobucket.com/albums/p207/Aleksandrella/HieiBEAUTIFUL.jpg


Si Naomy Noyama:
1. https://2img.net/h/i129.photobucket.com/albums/p207/Aleksandrella/katanaandbutterflies.jpg

De altfel si Kurama as vrea sa fie schimbat...adica, doar ochii:
1. https://2img.net/h/i129.photobucket.com/albums/p207/Aleksandrella/Kurama.jpg (lasati costumatia, stiu, arata ca un gay dar eu vreau sa pun accentul pe ochii si parul lui...)

Si ca un bonus... Yoko Kumara:
1. https://2img.net/h/i129.photobucket.com/albums/p207/Aleksandrella/yoko2.jpg

Imi place.Pur si simplu, imi place. Modul in care imbini naratiunea cu dialogul este foarte bine.Descrierea nu lipseste.Nici prea multa, nici prea putina si fara epitete peste epitete si comparatii peste comparatii
Singurul lucru pe care l-am observat si care m-a deranjat auditiv pot zice a fost:

Citat :

Fata nu era mai inalta decat acesta. Vantul se juca usor printre firele de par rebele ale fetei de un roscat sters.

Cred ca era mai bine:

Citat :

Fata nu era mai inalta decat acesta. Vantul se juca usor printre firele de par rebele ale ei de un roscat sters.

Capitolul II :Un lucru neasteptat...

Deşi Hiei este genul de persoană care nu se lasă până ce adversarul nu îşi caută pulsul pe Lumea Cealaltă, acum era diferit. Nu intenţiona să-i facă rău fetei, asta nu pentru că simţea neapărat ceva pentru ea, dar părea inofensivă, iar în acele momente Hiei nu era dispus să lupte cu toate că luptele sunt viaţa lui. Într-adevăr, fata nu avea o putere spirituală mare însa sabia o făcea puternică. Naomy nu era nici foarte rapidă, dându-i lui Hiei posibilitatea de a o putea urmări cu privirea. Para toate atacurile ei. Băiatul cu ochi roşii şi reci era calm şi parea indiferent. Felul sau misterios, arogant totodată îl făcea şi mai special. Era calculat, puternic şi foarte serios. Ochii lui o fixau pe Naomy si toate acestea o fascinau dar nu o opreau să îl învingă.
Hiei fusese întotdeauna învăluit într-un aer de mister. Avea ceva special într-adevăr. Ca o aură mistică…Caracterul lui era puternic şi nu se lăsa intimidat de o fată, încă…Văzând că nu are nici o şansă să-l învingă, printr-o mişcare rapidă Hiei dispăru şi apăru în spatele lui Naomy cu sabia foarte aproape de gâtul ei şi îi spuse la ureche :
’’N-ai nici o sansă să scapi. Te voi ucide. Aici şi acum.’’ spunând asta Hiei apropie sabia din ce în ce mai mult de gâtul fetei.
’’Nu mi-e frică de moarte. Fă-o !’’ il indemna Naomy.
Dar Hiei nu putea să o facă. Ceva îl oprea, apoi un gest neaşteptat îşi făcu apariţia. Băiatul lăsă uşor sabia să cadă, însă îşi duse braţul drept la gâtul fetei imobilizând-o, se apropie mai mult de ea, aproape atingându-i faţa cu obrazul sau şi o întrebă :
’’De ce vrei să mori ?’’
Fata nu-i raspunse. Îşi aplecă uşor capul şi cu ambele mâini cuprinse bratul băiatului. Un mic fior îi străbătu trupul lui Hiei şi, pentru un moment îşi deschise larg ochii. După o de tăcere îndelungată, timp în care băiatul se apropie şi mai mult de ea :
’’Pentru că nu am de ce trăi…nu am pentru cine. Nu mă pot apăra singură şi într-o zi tot am să mor din această cauză. Nu am un viitor.’’ Cu toate că aceste cuvinte o dureau, nici o lacrimă nu i se prelinse pe fată. Era serioasă ca întotdeauna. ’’Poţi să mă ucizi.’’
Băiatul însă nu ascultă de rugămintea ei. Trupul fetei îl atrăgea din ce în ce mai mult şi vroia să o simtă şi mai aproape. Deşi Hiei nu se lăsa condus de sentimente şi întotdeauna le ascundea bine nu putea să-şi stăpânească dorinţa acută de a o simţi mai aproape. Vroia să o mai privească o data, aşa serioasă cum era. Vroia să-i mai întalneasca ochii, privirea atat de plină cu furie, atat de plină cu sentimente puternice ce nu ieseau la suprafaţă.În acele momente vroia să o aiba, sa fie numai a lui.
Dandu-şi seama de ceea ce avea să facă, o eliberă uşor. Naomy nu se mişcă. Stătea drept, precum o statuie din gheaţă căci pielea ei era rece, ochii ii erau goi. Se uita departe…nici ea nu stia unde. Vantul adia usor. Acel loc era ca şi uitat de timp.
’’Poate nu înţelegi, dar eu am crescut singură. Am avut aceeaşi destinaţie spre nicăieri...E ca o cădere eternă în abis…Şi acum realisez cât de mult înseamnă pentru mine singurătatea.’’
Însă ceea ce nu ştia fata era că băiatul o înţelegea chiar prea bine, trecuse prin acele momente nefericite. Acelaşi lucru simţea si Hiei. Dar făcându-şi prieteni, parcă viaţa lui prindea mai mult sens. Nu avea intenţia să o ajute. Nu vroia să pară slab, să pară că are sentimente…Dar intr-un final îi spuse :
’’Vino cu mine!’’
’’Unde ? Nu pot pleca ! Voi sta aici până dimineaţă şi apoi…’’ dar nu apucă să continue ceea ce avea de spus căci Hiei o apucă de mână şi o trase după el. Amândoi se cufundara în negura noptii…


Va urma...

Shtiu k nu'i prea reushita partea asta dar fie...