Shadow Dance

Am vazut ca acest subiect era gol asa ca am zis sa pun una din povestile mele ceva mai recenta aici...pentru inceput tin sa spun ca ea este practic doatr o schita a povestii originale...care este defapt un roman in curs de dezvoltare...deoarece nu am apucat sa scriu foarte mult din el. Deci sper sa va placa povestea si am sa va rog sa scuzati greselile de tastatura...dar asta e din cauza faptului ca ma mai grabesc uneori.

Shadow Dance


CapI-Intoroducere

Stropi de ploaie se izbeau puternic in geam si alunecau usor pe sticla transparenta, Ea privea de la fereastra cum masinile treceau grabite si stropeau oamenii care incercau sa se apere cu umbrelele. Un zambet usor i se schita pe fata, dar disparu la fel de repede cum aparu, pentru ca viata o invatase ca nu are motive de bucurie. A fost crescuta de mica in taina luptei din muntii Japoniei, in geruri teribile si zile nemancate si acum era adusa la oras pentu a merge la liceu. O chema Akate si era o fata frumoasa cu parul negru si lung si cu ochii de un rosu inchis, nemaivazut. Maine avea sa inceapa scoala in capitala, Tokyo si ea trebuia sa isi inceapa o noua viata alaturi de noi colegi care probabil ca nu au pus mana pe o sabie in viata lor si nu stiu ce inseamna sa duci o viata grea. Ea era la fel de frumoasa ca un inger, dar fara zambet si la fel de puternica ca un demon, manuia sabia cu o maiestrie iesita din comun inca de la 6 ani si putea sa faca ce alti numai visau, nu avea motiv pentru care ar fi trebuit sa se teama de ceva, dar totusi era retrasa de propria fiinta. Avea o privire speciala si o atitudine la fel si stia ca nu ii va fi deloc usor sa se integreze in noul colectiv.
Isi pleca privirea si se uita la sabia ei, era frumoasa cu un dragon si era scris caligrafic numele ei pe trupul dragonului. O infasura intr-o catifea neagra si o puse in dulap, unde ea credea ca avea sa o lase pentru mult timp, dupa care se duse la culcare. A doua zi dimineata se imbraca in uniforma pe care o ura ea atat de mult pentru ca nu ii placea sa poarte fusta si nici haine prea stramnte, manca ceva si iesi in graba pe usa apartamentului ei unde locuia singura pentru ca nu avea parinti. ei erau morti si i-au lasat o avere impresionanta si acest apartament mare, lucruri pe care nu le avea in proprietate decat de azi dupa testamentul parintilor ei, avea voie sa intre in posesia legala a lucrurilor in ziua in care va incepe scoala in Tokyo. Se grabi sa ajunga la scoala si lua autobuzul. Intra intr-o curte mare unde toti isi vorbeau si parea ca se simt foarte bine, cand cativa copii se uitara la ea, afisaun zambet fals si cauta un loc mai gol unde ar putea sa stea fara sa atraga atenita. In cele din urma se facu o repartizare a elevilor in clasa si ea pleca unde ii era sala. Acolo gasi multi copii probabil vreo 30 si toti pareau ca se cunosc foarte bine. Se aseza in ultima banca si se uita pe fereastra. Langa ea veni un baiat cu ochi asemanatori cu ai ei si parul saten inchis car nu depasea in sa lungimea umerilor:
-Pot sa stau si eu aici? o intreba el.
-Da...poti, ii raspunse Akate cu o voce rece, dupa care se intoarse la geamul pe care privea ciresii infloriti din curtea scolii.
-Multumesc, eu ma numesc Kaechi, nu imi amintesc sa te mai fi vazut.
-Pai sunt noua si ma numesc Akate...Ea a fost interupta de o voce ce striga din fata: "Hei uitati, poate isi gasesti si Kaechi o prietena, tocilarule!" Akate nu se enerva Ssi incerca sa nu le dea atentie, dar Kaechi ii spuse:
-Scuze, nu cred ca trebuia sa stau cu tine, vei avea probleme.
-De ce? Chiar te rog sa stai jos si sa nu ii bagi in seama, nu ar trebuii sa te supere faptul ca ineti bine si ca altora le e ciuda pe tine. Kaechi facu ochi mari, era singura persoana de la care auzise asa ceva si pentru prima data s-a simtit si el oarecum mandru, ea ii arunca un zambet si isi pleca privirea.

---Va urma---

PS:Daca vreti sa mai pun va rog sa imi spuneti

imi place mult inceputul....am mai citit ceva din ea si pe alt forum dar nu tot... greseli: de tastatura am vazut numai una si iti mai lipsesc cateva virgule....dar asta nu-i o grasala imensa.
next chapter, please!

Ok...avand in vedere ca am scris ceva mai mult din ea pun acum si urmatorul capitol:

CapII-Prima zi

Se auzi clopotelul si prima ora avea sa inceapa. Pe usa intra o doamna mai batrana imbracata intr-un costum negru si cu o privire oarecum ciudata sub ochelari pe care ii purta. Ii saluta pe toti si se prezenta drept profesoara de biologie, citi catalogul si cand ii striga numele, Akate se reidica in picioare si se duse spre catedra.
-Deci tu esti eleva noua, sper sa rezisti aici mai mult decat celelalte fete care au venit...Akate zici ca te numesti da.
-Da, eu sunt...
-Foarte bine, vreau sa spui ceva clasei despre tine inainte sa te duci la loc.
-Eu sunt Akate, am 15 ani si...imi place literatura si...Se opri, isi dadu seama ca nu mai are rost sa continuie sa spuna ceva, colegii ei o priveau cu un "interes" foarte mare, era de ajuns sa isi dea seama din privirea lor ca nimeni nu o voia acolo. Singurul care parea incantat era Kaechi, care se uita plin de entuziasm la ea si o asculta. Se duse la loc trimisa de profesoara vazand ca nu mai vrea sa continuie, in clasa se auzi un usor hohot de ras, dar care se stinse repede.
-Si mie imi place literatura, spuse vesel Kaechi cand ea se aseza in banca.
-Da...ma bucur macar ca e cineva cu pasiuni comune, acolo unde am locuit eu am avut destul de putin timp sa citesc pe zi, dar il foloseam pentu a devora fiecare cuvant din cartile care imi placeau.
-Dar tu de unde vii. Intreba curios baiatul.
-Nu are rost sa iti spun...oricum nu ai stii si sincer nici eu nu stiu unde am avut pana acum un loc stabil. Spuse Akate cu vocea rece si scazut si cu ochii goi.
-Poate imi vei spune odata si ma vei face sa inteleg pentru ca acum m-ai bagat in ceata si mai tare.
Akate si Kaechi va rog sa nu mai vorbiti, acum e timpul pentru asezarea in banca...voi doi veti ramane asa cum sunteti si acum Yashiro stai cu Kayla, Minamino stai cu Kana, Yamashi stai cu Ayame, Kanji stai cu Yume...In timp ce profesoara facea aranjarile Akate si Kaechi priviau la frumoasele flori de cires.
-Sunt foarte frumoase, spuse Kaechi privind fix la Akate.
-Da sunt, pacat ca in curand va veni frigul ce le va sterge frumusetea.
Ziua trecu repede Akate fiind nevoit sa se prezinte la fiecare profesor, acum era ora pranzului si Kaechi ii arata unde era cantiba, isi lua ceva de mancare si se aseza langa baiat, era o masa unde stateau doar ei, una mai retrasa unde avea obiceiul sa stea Kaechi.
-Ce te-a facut sa vii aici.
-Nu stiu, parinti mei au avut grija de tot sa se asigure ca voi fi aici la liceu, nu am vrut eu, dar chiar aveam nevoie de un loc unde sa stau si de niste bani.
-Cum adica, tu nu stai cu parinti tai?
-Nu, ti-as spune ceva, dar te rog sa nu mai spui la nimeni...
-Te ascult. Zise sceptic baiatul.
-Eu nu am parinti, ei au murit cand eu eram mica, intr-un accident de masina si mi-au lasat mostenire un apartament mare intr-o zona buna a orasului si un cont cu o anumita suma de bani, lucruri care au devenit ale mele deabea de azi, poate am sa iti povestesc si cine sunt eu candva.
-Imi pare rau pentru tine, dar se pare ca tie chiar iti pare rau dupa locul unde statai.
-Muntii Jaoniei, acolo stateam, erau niste locuri de o frumusete apocaliptica si geruri de iti inghetau oasele...nu mai are rost sa vorbesc, sincer nu imi pare rau, dar trebuie sa ma obisnuiesc cu acest mediu nou si sa renunt la pasiunile si nevoile mele pentru o bucata de timp.


---Va urma---

intr-adevar frumos....imi place mult povestea....nu am ce sa spun....mici greseli de tastatura si inlocuierea unor semne de punctuatie cu altele....
dar...vreau continuarea!
i love your story

CapIII-Marele oras

A doua zi Akate a mers ca de obicei la scoala si s-a asezat in banca ei din spatele clasei, ajunsese printre primii si asta era un lucru care ei ii place, la scurt timp veni Kaechi, el se asezat langa fata si isi scoase cartile de matematica pentru ca aceasta era prima ora. Trecura 10 minute si cei doi nu schimbasera nici o vorba, Akate isi vedea linistita de caietele ei in timp ce Kaechi se uita agitat intr-o parte si in alta. In cele din urma baiatul se hotaraste sa rupa tacerea:
-Si ti-a fost greu la teme?
-Nu...spuse fata putin dezamagita de intrebare dupa care isi pleca privirea rece in jos si astepta fara sa scoata nici o vorba sa intre profesorul in clasa. La ora ea iesi la tabla pentru ca au facut algebra, la care ea se descurca mai bine decat la geometrie, facu exercitiile corecte si cand se deplasa la loc in banca ei, auzi cum in spatele ei se vorbea despre intamplarea din ziua precedenta in care ea ii luase apararea lui Kaechi si acum toti ziceau ca si ea e tocilara. Nu o deranja acest lucru, dar stia ca nu se poate compara cu Kaechi.
Au mai trecut cateva ore si a ajuns in sfarsit pauza de masa, ea si baiatul se dusera la cantina, isi luasera ceva de mancare si se asezasera la aceeasi masa la care au stat si data trecuta:
-Nu ai prea vorbit azi Akate, te simti bine?
-Da doar ca mi-am dat seama cat de reletiva e viata in acest oras haotic imbracat in praf si zgomot.
-Cu timpul o sa incerci sa te obisnuiesti, daca vrei azi o sa facem o plimbare prin oras si am sa iti arat cateva locuri tari si daca vrei te pot duce...asta daca iti place sa vezi cateva antrenamente a celor care practica artele martiale si luptele japoneze.
-Mi-ar face mare placere, spuse fata cu o voce entuziasmata.
-Atunci ma bucur ca am sa iti fiu si eu de folos...
Dupa scoala Kaechi a luat-o pe Akate si au mers cu un tren pana in centrul comercial al orasului, Kaechi stia aproape fiecare loc...au mers pe multe stradute si au intrat in multe magazine, Akate era fascinata ce cate accesorii pentru sabii sau de cate modele de sabii vedea in fiecare magazin, dar in zecile de spatii comerciale in care a intrat nu a vazut nimic asemanator cu sabia ei, stia ca e ceva special, dar nu stia nimic de unde provenea ea, sabia i-a fost daruita la nastere si nici nu ii stia exact semnificatia dragonului si a numelui ei scrijelit pe dragon.
-Iti place? O intreba baiatul.
-Da...e interesant orasul asta al vostru, dar cand vorbea privirea i s-a atintit asupra unei vitrine, a vazut un colier cu o piatra de culoarea sangelui, la fel ca ochii ei, se simtea strabiu trasa spre acel colier, nu se putea opune, de parca o forta o tragea spre magzin si ciudat era ca si Kaechi parea sa ii impartaseasca trairile, cei doi se prinsera instinctiv de mana si Akate il tragea pe baiat in magazin. Au cerut sa li se arate colierul, erau trei de acelasi fel, dar vanzatorul nu avea expus decat unul. Kaechi ochi repede si cel de-al doilea, iar vanzatorul entuziasmat il arata si pe acela...baiatul insfaca obiectul si se uita la el parca golit de orice urma de umanitate.
-Aveti doar doua? intreba Akate.
-Da domnisoara, cel de la care le-am cumparat a spus ca nu sunt decat trei in toata lumea si ca sunt extrem de valoroase.
-Cat ceri pe ele...
-Pai domnisoara in mod normal as fi cerut 70.000 de yeni pe unul, dar asa va pot face o reducere si vi le dau cu 100.000 de yeni pe ambele... Inainte ca vanzatorul sa isi mai continue raza Akate puse banii ope masa si astepta ca Kaechi sa ii puna colierul la gat. Dupa ce au iesit din magazin, amandoi purtau pietrele si se purtau la fel de normal ca inainte...


---Va urma---

Este frumoasa povestea insa:
-Repeti aceleasi cuvinte intr-o fraza
-Ai greseli de tastatura( dar nu te omoara nimeni pentru asta :p )
-Mai folosesti cateodata puncte de suspensie in locul semnului intrebarii si cateva greseli asemanatoare.

Trebuie sa recunosc e foarte interesanta povestea ta si imi place foarte mult nam sa iti trag atentia asupra greselilor gramaticale ca si eu scriu povesti si stiu foarte bine cum e sa scri cu tastatura abia astep continuarea chiar mai facut curioasa spor in continuarea cu povestea ja ne.